T O M A C I O R B A
    In tara noastra se bucura de profund respect nu numai oamenii remarcabili contemporani, dar si activistii progresisti din trecut, care au adus stiintei si culturii un mare prinos.
    Printre oamenii celebri ai rubricii noastre numele medicului umanist Toma Corba ocupa dupa merit un loc de onoare.
    Dupa absolvirea in anul 1893 a facultatii de medicina de la Universitatea din Chiev, T. Corba se intoarce in orasul sau natal unde isi incepe activitatea de medic- sanitar. Intelegind foarte bine dependenta directa a bolilor de medicul cocial, T. Ciorba a facut tot ce a fost cu putinta pentru a ridica nivelul culturii sanitare a orasului, mai ales a cartierlor lui sarace, unde dintuiau diferite boli infectioase si de copii.
    Meritul deosebit al lui T. Ciorba consta in sfortarile lui insistente, pe care depunia pentru a obtine deschiderea unui spital de boli infectioase. Numai energia nesecata l-a ajutat pe vestitul medic sa organizeze un astfel de spital si sa-l inzestreze conform cerintilor timpului. Infruntind mereu rezistenta autorezistenta auoritatilor si a medicilor particulari, in minile carora se afla aproape toate asistenta medicala, doctorul Ciorba obtinea cu mare greu alocari pentru amenajaea spitalului si pentru medicamente, din care el le cumpara pe acestea din urma din propriile sale mijloace destul de lumitate.
    Doctorul Toma Ciorba traia modest, nu lua de la saraci plata pentru ajutorul medical. Deseori el le dadea pacientilor nevoiasi bani pentru medicamente, ii ajuta cu lemne de foc, astfel usurindu-le intrucitva existenta.
    Toma Feodosevici pe buna dreptate si-a cistigat renumele de "doctor marinimos" in sensul deplin al notiunii, deoarece el vedea in pacient omul caruia trebuia cu orice pret sa i se dee ajutor medical, dar nici de cum o sursa de venituri. Insa nu numai prin acasta si-a cistigat el reputatia. El a fost si un stralucit medic-clinician, a carui experienta si cunostinte erau inalt apricieate nu numai de colejii sai de la spital, dar si de medicii orasului Chisinau si ai intregului tinut al Basarabiei. Toma Feodosievici era bine mai multe ori i s-a propus se lucreze. Insa el n-a vrut sa-si paraseasca orasul natal.
    De-a lungul vetii sale zbucumate doctorul T. Ciorba a adus o lupta continua pentru inlenirea soartei bolnavilor. Si ce n-ar fi faut el: trata sau consulta bolnavi, organiza campanii de vacvinare sau tinea conferinte, isi aducea aportul la deschiderea unor noi spitale sau pregatea cadre medicale - toate le indeplinea cu indeminare, bucuros de faptul, ca face un lucru necesar si de folos.
    Drumul lui a fost anevoios. El a avut bucurii si nereusite, sperante si necazuri, insa intotdeauna visul i-a fost lsat de viitorul luminos al poporului sau.
    Si viitorul acests a devenit realitate numai dupa realipirea Basarabiei la Rusia.
    Cit nou aduce in viata noastra fiecare zi. Cite realizari minunate avem noi in toate domeniile economiei nationale si in sfera culturii ! Dar cum s-a schimbat starea ocrotirii sanatatii la noi in republica ! Astazi in Moldova nu exista nici o localitate, nici un coltisor, unde n-ar exista institutii de tratament si profilaxie sau n-am avea lucratori medicali. La noi muncesc cu insufletire multi medici- savanti, functioneaza diferite institutii de invatamint medical, clinici de prima clasa. Dar au fost alte vremuri odinioara. Imi amintesc de anii dupa razboi: ruine, epidemii, mostenite de la regimul mosieresc-romin; imi amintesc cu groaza de fetele chinuite, tin minte bine aceste lucruri, pentu ca le-am vazut cu ocii mei. Pentru ca eu am participat personal la lichidare consecintelor sanitare ale razboiului.
    An scurt timp noi am licidat aceste consecinte si am obtinut o mare victorie in domeniul ocrotirii sanatatii poporului moldovenes. Si aceasta victorie a putut fi obtinuta numai multumita ajutorului efcient si neprecupetit, pe care ne l-a acordat partidul, guvernul, toate popoarele sovetice fratesti.
    In prezent, cind facem minunatul bilant al luptei pentru acrotirea sanatatii poporului, trebuie sa ne amintim si de veterinarii, care nu sint astazi cu noi, dar care au trait si au luptat cu jertfire de sine pentru combaterea bolilor in condisii grele ale realitatii burgheze.Nu putem sanu ne amintim si de concetatianul nostruvestit -doctorul Toma Ciorba.
    Omul acesta, izolat in lumea burgheza plina de nedreptate si violenta,asuprire nationala si exploatare, duce o lupta neobosita cu nenorocirea si bolile oamenilor simpli, muncea cu jertfire de sine si era foarte cinstit.Calitatile inalte ale doctorului Ciorba ne impun un adinc respect fata de el si fac ca numele lui sa se bucure deo mare populartate.
    Cartea de fata, stimate cititor, este un omagiu cuvenit barbatiei si umanismului acestui om.E un omagiu, meritat si de alti activisti in medicina, care in anii grei de raspandire axcesiva a bolilor sociale si infectioasa si-au pastrat spiritul de incredere in victoria ratiunii omenesti si au dus o lupta eroica pentru usurarea suferintilor omenesti.
    In catre sint glorificate numele acelor care au pastrat cu sfintenie si a transmis generatiei umatoare cele mai bune tradicii ale medicinii nationale obsitesti.
    Acasta carte este destinata muntii si inimii tinerilor medici, viitorilor medici, care pasesc sau vor pasi in rindurile luptatorilor pentru fericirea oamenilor muncii. Ea apeleaza la constiinta noastra sa pastreze cu sfintinie sa pazeasca cu fermitate prezentul ei si al nostru.
    La 15 eanuarie 1864 in familia stabscapitanuli din regimentul de infanterie "Lublin" Feodosii Ivanovici Ciorba, in virsta de treizeci si doi de ani, s-a nascut primul copil.
    Feodsii Ivanovici se nascut si el in familia unui militar sadea - a ober-ofiterului Ivan Ciorba, bastinas din juditul Ananev, fosta gubernie Herson,- si, desigur, porni pe urmele lui. ............