INTRODUCERE
    
    Nasterea unui raport juridic civil concret presupune existenta unei norme juridice civile ca premisa necesara si obligatorie prin care raporturile sociale devin raporturi juridice abstracte, precum si producerea unui fapt juridic de care legea civila leaga nasterea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
    Devin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete numai acele fapte de care norma juridica civila leaga producerea de efecte juridice, ele devenind prin aceasta fapte juridice.
    Se poate concluziona ca prin izvor al raportului juridic civil concret se intelege o imprejurare (act sau fapt) de care legea civila leaga nasterea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
    
    
    Notiunea si clasificarea actelor juridice civile
    
    Definitia actului juridic civil
    
    Prin act juridic civil se intelege manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice adica de a naste, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret.1
    Din aceasta definitie rezulta ca actul juridic prezinta urmatoarele elemente caracteristice: 1. Actul juridic este inainte de toate, o manifestare de vointa a unei sau mai multor persoane fizice sau juridice; 2. Manifestarea de vointa este facuta cu intentia de a produce efecte juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile concrete.
    In literatura de specialitate, practica judiciara si chiar in legislatia civila termenul de act juridic este folosit in doua sensuri. Intr-un prim sens actul juridic desemneaza insasi manifestarea de vointa in scopul de a produce efecte juridice, adica insasi operatia juridica ce se incheie (negotium). In cel de al doilea sens, actul juridic desemneaza inscrisul constatator al operatiunii juridice (innstrumentum) facute de parti in vederea pronuntarii unui mijloc de proba intr-un eventual litigiu.
    Pentru evitarea oricaror confuzii cu privire la cele doua acceptiuni este indicat ca termenul de act juridic sa fie folosit pentru desemnarea operatiei juridice (negotium), iar pentru desemnarea inscrisului constatator ale acestei operatii juridice (instrumentum) sa fie utilizat termenul de inscris.
    
    Clasificarea actelor juridice civile
    
    Conceptia de act juridic civil este rezultatul unui proces de generalizare si abstractizare a trasaturilor comune tuturor actelor juridice civile care se intalnesc in circuitul civil.
    Datorita regimului juridic diferit pe care il au diferite categorii de acte juridice civile, atat in literatura de specialitate, cat si in practica judecatoreasca s-a considerat necesar si util sa se faca clasificarea actelor juridice civile.
    La baza clasificarilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi numarul partilor intre care se incheie actul, continutul, cauza, forma, modul de executare, efectele actelor etc.
    In continuare vor fi infatisate principalele categorii de acte juridice civile: 1. Acte juridice unilaterale, bilaterale si multilaterale.
    Aceasta clasificare are la baza criteriul numarului partilor participante la actul juridic.
    Actele juridice unilaterale sunt produsul manifestarii de vointa a unei singure parti.
    Actul juridic bilateral reprezinta vointa concordanta a doua parti, iar cel multilateral este rezultatul acordului de vointa a trei sau mai multe parti.
    Actul juridic unilateral fiind rezultatul vointei unei singure parti sunt mai rare. Intra in aceasta categorie testamentul, promisiunea publica de recompensa, acceptarea unei mosteniri, renuntarea la mostenire, confirmarea unui act juridic anulabil etc.
    Actele bilaterale si multilaterale se mai numesc conventii sau contracte, termeni echivalenti si folositi unul pentru altul in limbajul juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de donatie, contractul de imprumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este contractul de societate civila.
    Clasificarea actelor juridice in unilaterale si bilaterale nu trebuie confundata cu clasificarea contractelor in unilaterale si bilaterale. Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind rodul vointei a doua parti, da nastere la obligatii numai pentru una din parti, cum este spre exemplu contractul de donatie, imprumut de folosinta, pe cand contractul bilateral sau sinalagmatice dau nastere la obligatii pentru ambele parti, precum ar fi, contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb etc.
    Rezulta, asadar, ca in timp ce toate contractele, inclusiv cele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau multilaterale, in schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte, ele fiind rezultatul manifestarii unilaterale de vointa.2
    Clasificarea actelor juridice in unilaterale, bilaterale si multilaterale prezinta importanta sub aspectul aprecierii valabilitatii lor din punct de vedere al vointelor. Astfel, actele unilaterale sunt valabile prin manifestarea vointei unei singure parti, in timp ce pentru valabilitatea actelor bilaterale si multilaterale trebuie sa existe doua sau mai multe vointe juridice.
    Regimul juridic al viciilor de consimtamant este diferit, in functie de cele doua categorii de acte. ............